Iti este frica. Stiu. Am trecut si eu prin asta. Si eu ca si tine, am crezut ca am luat HIV. Din fericire, s-a dovedit ca nu. Dar pana s-a dovedit ca nu, am trecut prin tot felul de experiente urate, care mai de care mai traumatizanta. Am creat acest blog cu scopul de a-ti spune povestea mea si de a te informa corect pentru ca tu sa nu treci prin ce am trecut eu. Nimeni nu merita sa traiasca spaima, groaza, sa se imbolnaveasca din cauza stesului pentru ca a facut o greseala... mica.
Iti voi oferi si multe informatii medicale, dar iti spun de la inceput ca nu sunt doctor. De aceea, daca consideri ca ai nevoie, te rog si te incurajez sa ceri ajutor specializat. Iti voi face si niste recomandari in postarile ulterioare.
Eu recunosc. Am gresit. M-am expus si apoi am crezut ca m-am infectat cu Hiv. Aveam simptomele descrise in multe locuri pe net. Sau cel putin asa credeam. Am intrat in panica. Am cerut ajutorul. Am mers la doctori. Si m-am lovit de multe ziduri. "Stiti, trebuie sa va testati la o luna jumate, la trei luni si apoi la sase luni...", mi-a spus primul medic la care am fost si care nu era de specialitate. Am mers apoi la specialisti, care mi-au spus ca ma pot opri din testari la trei luni. Cum? Cum sa stea linistit un om care e deja extrem de speriat? Cum sa astepti trei luni ca sa stii sigur daca ai sau nu boala care a omorat milioane de oameni? Din pacate pentru mine, asteptarea a fost mult prea grea. Dupa 3 saptamani de suferinte si simptome eram diagnosticat cu anxietate severa si indopat cu medicamente psihiatrice.
Ajunsesem sa incerc sa ma impac cu ideea si sa pot functiona doar cu antidepresive si anxiolitice. "Daca sunt bolnav, voi lua tratament si voi trai atat cat voi trai. In fond, sunt oameni care traiesc de 20 de ani cu acest virus. Sunt femei bolnave care nasc copii sanatosi. Si asa mai departe. Dar poate totusi nu m-am infectat..." erau lucruri pe care mi le spuneam de zeci de ori pe zi, incercand in zadar sa ma linistesc si sa-mi spun, cum isi spune romanul, "Ce va fi, va fi". Nu reuseam. Un chin oribil, o perioada care mi-a dat viata peste cap si care m-a schimbat. Scriu aceste lucruri pentru a impartasi ce am invatat eu despre virusul asta... Pentru ca subiectul e tratat derizoriu pe alte site-uri, chiar si pe cele care se pretind specializate (vezi UNOPA sau ARAS). Sunt multe informatii vechi sau, mai rau, multe informatii gresite sau foarte sumare. Pe forumurile romanesti dezastrul e si mai mare. Totul se invarte in jurul penibilului si trivialului.
Hai sa o luam de la punctul 0 si sa parcurgem incet-incet tot ce trebuie sa stie un om simplu despre acest subiect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu