Dacă ești îngrijorat în legătură cu o posibila expunere, cel mai important sfat: nu citi site-urile romanesti! Nu exista practic niciun site care sa ofere informatii complete si in acelasi timp corecte. Pe majoritatea regasesti doar bucatele, lucruri copiate de la unii la altii. Se pare ca pe romani ii intereseaza foarte mult problematica sociala, a integrarii persoanelor bolnave de HIV. Nu zic ca nu este o problema reala, dar despre testarea HIV nimeni nu pomeneste nimic, in afara de faptul ca ea se face la 3, 6, 9 si chiar 12 luni (informatii atat de vechi incat sunt ridicole). Nu gasesti nicaieri, pe vreun site romanesc, informatii despre testele noi care SUNT disponibile la clinicile private.
Pe forumurile romanesti care au in vedere acest subiect am regasit doua mari tipuri de tembelism. Daca cineva are dubii despre testele HIV sau intrebari despre o potentiala situatie de risc, va ajunge inevitabil sa-si sporeasca teama! Deci, in principiu, daca citesti ce spun romanii forumisti, te vei lovi de parerile unor medici invechiti, care nu stiu decat ce au invatat la facultate acum 25 de ani si nici macar atat: testeaza-te la 6 luni ca abia atunci poti sa fii sigur ca ai scapat si ca totul e extrem de riscant, in rest mai nimic. Si apoi, vei da peste tot felul de "pareristi", care in cel mai bun caz dau copy/paste de pe vreun site tampit.
Iata, deci, cateva site-uri si forumuri (in engleza) pe care le-am gasit foarte utile:
www.aids.gov - site american oficial
www.webmd.com/hiv-aids - sectiunea despre HIV a unuia dintre cele mai importante site-uri de sanatate
www.avert.org - site britanic
www.thebody.com
www.sfaf.org - site din San Francisco
www.catie.ca - site canadian (canadienii sunt foarte tari in domeniu!)
www.medhelp.org/forums/HIV - un forum foarte util - urmareste raspunsurile doctorului H. Hunter Handsfield - iti vor lumina multe cautari!
www.healthboards.com/boards/hiv-prevention - forum unde raspund niste oameni bine pusi la punct cu problematica HIV.
www.helpline.aidsvancouver.org/ - forum canadian unde poti pune intrebari chiar daca nu esti inregistrat!
luni, 11 mai 2015
sâmbătă, 9 mai 2015
Simptomele infectarii cu HIV
Simptomele infectarii cu HIV variaza de la individ la individ. De regula, dupa 2-4 saptamani de la infectare, cei mai multi, dar nu toti oamenii, dezvolta simptome similare cu cele ale gripei. Acesta se numeste Sindrom Retroviral Acut (SAR) sau infectie primara si reprezinta, de fapt, modul organismului de a se apara în fata înmulțirii exagerate virusului (se poate ajunge la cateva milioane de copii virale pe mililitru de sange).
Simptomele pot include: febra (cel mai comun simptom), eruptie pe piele (specifica și extinsa), adenopatie (ganglioni inflamati), durere puternica de gat, oboseala, dureri musculare si articulare, dureri de cap, greata, varsaturi. Pentru medici au insa relevanta mare prezenta concomitenta a anumitor simptome (mai multe). Acestea dureaza intre cateva zile si doua saptamani, dupa care dispar.
Diagnosticarea si autodiagnosticarea infectiei cu HIV NU trebuie niciodata facuta dupa simptome. Simptomele sunt specifice multor afectiuni si pot induce in eroare, creand stare de anxietate. Singurele care trebuie folosite in diagnosticarea infectiei HIV sunt TESTELE.
De ce? Exista numeroase cazuri in care oamenii, pe baza unor simptome reale sau inchipuite, considera ca au HIV. Multi dintre ei ajung sa dezvolte stari puternice de anxietate si sa intre in adevarate cercuri vicioase, testandu-se repetat, luni la rand, chiar daca expunerea lor a fost de risc scazut! Simptomele pot induce in eroare foarte usor... cunoasteti vorba "Daca o cauti, o gasesti".
- Poti considera ca ai febra, dar din cauza stresului sa ai doar senzatia de "obraji fierbinti".
- Eruptia pe piele - se stie ca anxietatea da tot felul de simptome ciudate, printre care si mancarimea pielii - oamenii care se scarpina pot dezvolta o dermatita etc.
- Adenopatia - ganglionii, Atenție! atinsi in repetate randuri, se pot irita si se pot umfla.
- Durerile musculare pot aparea pe fondul stresului.
- Durerea de gat poate fi simptomul unei banale raceli.
etc. etc. etc.
Trebuie sa stii insa ca testele obisnuite, care detecteaza anticorpii pe care organismul ii creeaza ca raspuns la infectia HIV, nu functioneaza atat de repede. Testele obsinuite (celebrul ELISA) au ceea ce se numeste "perioada de fereastra imunologica" mai lunga, 3 luni. Nu vor detecta o infectie foarte recenta. De aceea, daca crezi ca ai fost infectat, trebuie sa stii ca exista si alte teste in prezent in uz, care pot detecta o infectie in stadiu incipient: testul combo sau duo, care poate fi facut dupa o luna (anticorpi si proteina p 24) - costa 50 de lei si e disponibil la centrele medicale private (Synevo, Anima etc.) si testele PCR ARN (cantitativ sau calitativ), care pot fi facute dupa trei saptamani de la contactul riscant - costa intre 400 si 700 de lei. Mai nou, pe piata, in farmacii, se regasesc si testele rapide. Respectati instructiunile si indicatiile. Aveti incredere in rezultatele pe care le dau. Nu faceti greseala de a cumpara cu zecile.
Simptomele pot include: febra (cel mai comun simptom), eruptie pe piele (specifica și extinsa), adenopatie (ganglioni inflamati), durere puternica de gat, oboseala, dureri musculare si articulare, dureri de cap, greata, varsaturi. Pentru medici au insa relevanta mare prezenta concomitenta a anumitor simptome (mai multe). Acestea dureaza intre cateva zile si doua saptamani, dupa care dispar.
Diagnosticarea si autodiagnosticarea infectiei cu HIV NU trebuie niciodata facuta dupa simptome. Simptomele sunt specifice multor afectiuni si pot induce in eroare, creand stare de anxietate. Singurele care trebuie folosite in diagnosticarea infectiei HIV sunt TESTELE.
De ce? Exista numeroase cazuri in care oamenii, pe baza unor simptome reale sau inchipuite, considera ca au HIV. Multi dintre ei ajung sa dezvolte stari puternice de anxietate si sa intre in adevarate cercuri vicioase, testandu-se repetat, luni la rand, chiar daca expunerea lor a fost de risc scazut! Simptomele pot induce in eroare foarte usor... cunoasteti vorba "Daca o cauti, o gasesti".
- Poti considera ca ai febra, dar din cauza stresului sa ai doar senzatia de "obraji fierbinti".
- Eruptia pe piele - se stie ca anxietatea da tot felul de simptome ciudate, printre care si mancarimea pielii - oamenii care se scarpina pot dezvolta o dermatita etc.
- Adenopatia - ganglionii, Atenție! atinsi in repetate randuri, se pot irita si se pot umfla.
- Durerile musculare pot aparea pe fondul stresului.
- Durerea de gat poate fi simptomul unei banale raceli.
etc. etc. etc.
Trebuie sa stii insa ca testele obisnuite, care detecteaza anticorpii pe care organismul ii creeaza ca raspuns la infectia HIV, nu functioneaza atat de repede. Testele obsinuite (celebrul ELISA) au ceea ce se numeste "perioada de fereastra imunologica" mai lunga, 3 luni. Nu vor detecta o infectie foarte recenta. De aceea, daca crezi ca ai fost infectat, trebuie sa stii ca exista si alte teste in prezent in uz, care pot detecta o infectie in stadiu incipient: testul combo sau duo, care poate fi facut dupa o luna (anticorpi si proteina p 24) - costa 50 de lei si e disponibil la centrele medicale private (Synevo, Anima etc.) si testele PCR ARN (cantitativ sau calitativ), care pot fi facute dupa trei saptamani de la contactul riscant - costa intre 400 si 700 de lei. Mai nou, pe piata, in farmacii, se regasesc si testele rapide. Respectati instructiunile si indicatiile. Aveti incredere in rezultatele pe care le dau. Nu faceti greseala de a cumpara cu zecile.
Transmiterea pe cale sexuala a virusului HIV
Se estimeaza ca mai mult de 60% dintre persoanele infectate au dobandit virusul pe aceasta cale. Adevarul este insa ca HIV este un virus care se ia GREU, bineinteles existand riscuri mai mari sau mai mici in functie de tipul de activitate sexuala practicata. Pentru a exemplifica concret gradul de transmitere a virusului, trebuie sa va ofer niste cifre. Acestea sunt dificil de obtinut si ele sunt rezultatul unor meta-analize facute pe mai multe studii. Le-am gasit pe un site canadian (www.catie.ca) si coincid in buna masura cu celelalte cifre oferite pe diverse alte site-uri. Cifrele sunt deci niste estimari!
Chiar daca exista cazuri in care o singura expunere riscanta a fost suficienta pentru ca cineva sa se infecteze cu HIV, ele sunt foarte rare si de regula cei infectati cu HIV s-au expus in mod repetat, practicand sexul neprotejat. Cum spuneam, nu toate activitatile sexuale comporta acelasi risc, dar ordinea in functie de gradul de risc este unanim acceptata. Ca atare in cazul in care unul dintre parteneri este infectat:
Sexul anal neprotejat este cel mai riscant. Mucoasa de la acest nivel este subtire si in timpul actului sexual pot aparea leziuni si sangerari. Cel mai expus riscului este partenerul receptiv (pasiv). Conform site-ului canadian exista un risc de 1,4%, adica 1 transmitere la 71 de expuneri. Riscul este similar indiferent de sexul partenerului receptiv. Riscul partenerului activ este de 0,11%, adica 1 transmitere la 909 expuneri.
Sexul vaginal neprotejat este considerat o activitate cu risc crescut. Se estimeaza cu riscul sexului vaginal receptiv (pasiv) este de 0,08%, adica 1 transmitere la 1250 de expuneri. Riscul sexului vaginal insertiv (al partenerului activ) este mai scazut, 0,04%, adica 1 transmitere la 2500 de expuneri.
Sexul oral neprotejat este considerat o activitate cu risc scazut. Organizatiile internationale afirma ca riscul sexului oral este foarte scazut, dar nu este 0. Site-urile romanesti nu se complica insa prea mult, afirmand cu certitudine ca sexul oral e riscant. Adevarul este ca un studiu pe acest subiect e foarte greu de facut pentru simplul fapt ca oamenii nu fac de obicei doar sex oral. A existat un singur studiu american serios realizat pe cateva sute de cupluri serodiscordante (un partener infectat, un partener sanatos), raportandu-se 19 000 de contacte sexuale orale neprotejate. Din cele 19 000 nu a rezultat nicio infectare. Specialistii afirma ca exista un risc teoretic al sexului oral, in situatia in care la nivelul gurii exista rani deschise. Cel mai mare risc teoretic este al partenerului pasiv, in special in cazul ejacularii orale. O cantitate mare de material seminal care stagneaza chair si pentru scurt timp la nivelul gurii poate predispune la infectare. Riscul in ceea ce priveste cunninlingusul este mult mai scazut, iar riscul pentru partenerul pasiv, caruia i se face sex oral este neglijabil. Nimeni, niciodata, nu a luat HIV daca i s-a facut sex oral. Foarte important de precizat tot la capitolul asta este faptul ca saliva contine enzime care distrug virusul HIV!
ATENTIE! Exista din pacate circumstante care pur si simplu arunca in aer aceste cifre. Riscul infectarii partenerului sanatos poate creste foarte mult cand:
- sunt prezente si alte boli cu transmitere sexuala (riscul poate creste de 8 ori)
- cand exista o incarcatura virala mare. Aceasta se regaseste in special la persoanele infectate recent (in precedentele saptamani/luni). Se estimeaza ca 50% dintre noile infectari au loc in peroada infectiei initiale. (riscul poate creste de pana la 26 de ori)
- se practica sexul la menstruatie.
- au loc practici sexuale care implica agresivitatea, ranirea etc.
Chiar daca exista cazuri in care o singura expunere riscanta a fost suficienta pentru ca cineva sa se infecteze cu HIV, ele sunt foarte rare si de regula cei infectati cu HIV s-au expus in mod repetat, practicand sexul neprotejat. Cum spuneam, nu toate activitatile sexuale comporta acelasi risc, dar ordinea in functie de gradul de risc este unanim acceptata. Ca atare in cazul in care unul dintre parteneri este infectat:
Sexul anal neprotejat este cel mai riscant. Mucoasa de la acest nivel este subtire si in timpul actului sexual pot aparea leziuni si sangerari. Cel mai expus riscului este partenerul receptiv (pasiv). Conform site-ului canadian exista un risc de 1,4%, adica 1 transmitere la 71 de expuneri. Riscul este similar indiferent de sexul partenerului receptiv. Riscul partenerului activ este de 0,11%, adica 1 transmitere la 909 expuneri.
Sexul vaginal neprotejat este considerat o activitate cu risc crescut. Se estimeaza cu riscul sexului vaginal receptiv (pasiv) este de 0,08%, adica 1 transmitere la 1250 de expuneri. Riscul sexului vaginal insertiv (al partenerului activ) este mai scazut, 0,04%, adica 1 transmitere la 2500 de expuneri.
Sexul oral neprotejat este considerat o activitate cu risc scazut. Organizatiile internationale afirma ca riscul sexului oral este foarte scazut, dar nu este 0. Site-urile romanesti nu se complica insa prea mult, afirmand cu certitudine ca sexul oral e riscant. Adevarul este ca un studiu pe acest subiect e foarte greu de facut pentru simplul fapt ca oamenii nu fac de obicei doar sex oral. A existat un singur studiu american serios realizat pe cateva sute de cupluri serodiscordante (un partener infectat, un partener sanatos), raportandu-se 19 000 de contacte sexuale orale neprotejate. Din cele 19 000 nu a rezultat nicio infectare. Specialistii afirma ca exista un risc teoretic al sexului oral, in situatia in care la nivelul gurii exista rani deschise. Cel mai mare risc teoretic este al partenerului pasiv, in special in cazul ejacularii orale. O cantitate mare de material seminal care stagneaza chair si pentru scurt timp la nivelul gurii poate predispune la infectare. Riscul in ceea ce priveste cunninlingusul este mult mai scazut, iar riscul pentru partenerul pasiv, caruia i se face sex oral este neglijabil. Nimeni, niciodata, nu a luat HIV daca i s-a facut sex oral. Foarte important de precizat tot la capitolul asta este faptul ca saliva contine enzime care distrug virusul HIV!
ATENTIE! Exista din pacate circumstante care pur si simplu arunca in aer aceste cifre. Riscul infectarii partenerului sanatos poate creste foarte mult cand:
- sunt prezente si alte boli cu transmitere sexuala (riscul poate creste de 8 ori)
- cand exista o incarcatura virala mare. Aceasta se regaseste in special la persoanele infectate recent (in precedentele saptamani/luni). Se estimeaza ca 50% dintre noile infectari au loc in peroada infectiei initiale. (riscul poate creste de pana la 26 de ori)
- se practica sexul la menstruatie.
- au loc practici sexuale care implica agresivitatea, ranirea etc.
vineri, 8 mai 2015
Cum se ia/cum nu se ia HIV
Virusul HIV se gaseste in sangele, fluidele sexuale si laptele (matern) ale unei persoane infectate. Transmiterea virusului de la o persoana la alta are loc in momentul in care o cantitate suficienta de fluid infectat patrunde in fluxul sangvin al unei alte persoane.
Asadar, HIV SE IA:
HIV NU SE IA:
Asadar, HIV SE IA:
- prin contact sexual neprotejat cu o persoana infectata: prezervativul este metoda de protectie cea mai sigura si practic singura care poate impiedica transmiterea virusului. De asemenea, este singura metoda care, folosita corect, protejeaza fata de transmiterea sexuala a altor boli (hepatita, sifilis, gonoree etc.)
- prin contactul cu sangele unei persoane infectate. Atentie! Prin acest contact se intelege exclusiv ca acel sange infectat sa ajunga in fluxul sangvin al altei persoane! Atingerea accidentala a sangelui infectat, avand pielea intacta, nu prezinta un risc crescut.
- prin transfuzii cu sange infectat. In trecut au existat foarte multi oameni care s-au infectat in acest fel. In prezent, in Romania, traiesc numerosi tineri infectati cu HIV inainte de 1990 prin transfuzii. Astazi acest risc este foarte scazut pentru ca donatorii sunt obligatoriu testati.
- prin folosirea in comun a acelor in cazul consumatorilor de droguri.
- de la mama la fat. In timpul sarcinii, nasterii sau alaptarii, o mama infectata poate transmite virusul copilului. In prezent, exista tratamente care ajuta femeile infectate sa nasca copii sanatosi. O femeie cu HIV, daca primeste tratament corespunzator, are peste 95% sanse sa nasca un copil fara HIV.
HIV NU SE IA:
- prin aer sau apa. Virusul este foarte sensibil. Contactul cu oxigenul il distruge in cateva secunde.
- prin intepaturile insectelor, incluzand tantarii sau capusele.
- prin contactul cu saliva, transpiratia sau lacrimile unei persoane infectate.
- prin imbratisari, strangeri de mana, folosirea in comun a veselei.
- prin folosirea in comun a toaletei.
Ce e HIV
HIV sau virusul imunodeficientei umane se aseamana cu alte virusuri, inclusiv cu cele care provoaca gripa. Dar e o diferenta importanta - in timp, sistemul imunitar poate sa elimine majoritatea virusurilor. Nu este si cazul HIV, din pacate. Sistemul imunitar nu il poate anihila, acest lucru insemnand ca odata ce l-ai luat, il vei avea pe viata. Si el nu sta degeaba in corpul tau, virusul slabeste sistemul imunitar, distrugand celulele CD4 (un tip de celule albe, esentiale organismului pentru a lupta cu infectiile). In momentul in care prea multe celule CD4 sunt distruse, organismul nu se mai poate apara.
Ultimul stadiu al infectiei virale este SIDA. Bolnavii de SIDA au un numar foarte mic de celule CD4 si din aceasta cauza dezvolta infectii sau tipuri de cancer care nu afecteaza oamenii sanatosi si care pentru ei pot fi mortale. Dar a fi infectat cu HIV nu echivaleaza cu a avea SIDA. Chiar fara tratament, progresia catre SIDA este lenta. Dureaza cam 10-12 ani, pentru ca un om infectat cu HIV sa se imbolnaveasca de SIDA. Desigur, sunt si exceptii. In cazuri foarte rare, se poate ajunge la SIDA si in 3 ani.
Cand infectia este depistata precoce, medicamentele moderne pot incetini sau stopa afectarea sistemului imunitar. Chiar si cand se ajunge la SIDA, medicamentele pot deseori sa refaca partial sistemul imunitar si sa prelungeasca viata bolnavilor. Cu tratament, cei mai multi oameni pot duce vieti sanatoase si active, avand o speranta de viata aproape de normal.
Exista doua tipuri de HIV - 1 si 2, fiecare avand mai multe subtipuri. HIV-1 este responsabil pentru 99% dintre cazuri. HIV-2 este in principiu specific Africii de Vest si este mult mai putin virulent. Apare sporadic in restul lumii. In Europa cel mai intalnit este in Portugalia, existand in jur de 700 de cazuri.
Ultimul stadiu al infectiei virale este SIDA. Bolnavii de SIDA au un numar foarte mic de celule CD4 si din aceasta cauza dezvolta infectii sau tipuri de cancer care nu afecteaza oamenii sanatosi si care pentru ei pot fi mortale. Dar a fi infectat cu HIV nu echivaleaza cu a avea SIDA. Chiar fara tratament, progresia catre SIDA este lenta. Dureaza cam 10-12 ani, pentru ca un om infectat cu HIV sa se imbolnaveasca de SIDA. Desigur, sunt si exceptii. In cazuri foarte rare, se poate ajunge la SIDA si in 3 ani.
Cand infectia este depistata precoce, medicamentele moderne pot incetini sau stopa afectarea sistemului imunitar. Chiar si cand se ajunge la SIDA, medicamentele pot deseori sa refaca partial sistemul imunitar si sa prelungeasca viata bolnavilor. Cu tratament, cei mai multi oameni pot duce vieti sanatoase si active, avand o speranta de viata aproape de normal.
Exista doua tipuri de HIV - 1 si 2, fiecare avand mai multe subtipuri. HIV-1 este responsabil pentru 99% dintre cazuri. HIV-2 este in principiu specific Africii de Vest si este mult mai putin virulent. Apare sporadic in restul lumii. In Europa cel mai intalnit este in Portugalia, existand in jur de 700 de cazuri.
Crezi ca ai luat HIV?!
Iti este frica. Stiu. Am trecut si eu prin asta. Si eu ca si tine, am crezut ca am luat HIV. Din fericire, s-a dovedit ca nu. Dar pana s-a dovedit ca nu, am trecut prin tot felul de experiente urate, care mai de care mai traumatizanta. Am creat acest blog cu scopul de a-ti spune povestea mea si de a te informa corect pentru ca tu sa nu treci prin ce am trecut eu. Nimeni nu merita sa traiasca spaima, groaza, sa se imbolnaveasca din cauza stesului pentru ca a facut o greseala... mica.
Iti voi oferi si multe informatii medicale, dar iti spun de la inceput ca nu sunt doctor. De aceea, daca consideri ca ai nevoie, te rog si te incurajez sa ceri ajutor specializat. Iti voi face si niste recomandari in postarile ulterioare.
Eu recunosc. Am gresit. M-am expus si apoi am crezut ca m-am infectat cu Hiv. Aveam simptomele descrise in multe locuri pe net. Sau cel putin asa credeam. Am intrat in panica. Am cerut ajutorul. Am mers la doctori. Si m-am lovit de multe ziduri. "Stiti, trebuie sa va testati la o luna jumate, la trei luni si apoi la sase luni...", mi-a spus primul medic la care am fost si care nu era de specialitate. Am mers apoi la specialisti, care mi-au spus ca ma pot opri din testari la trei luni. Cum? Cum sa stea linistit un om care e deja extrem de speriat? Cum sa astepti trei luni ca sa stii sigur daca ai sau nu boala care a omorat milioane de oameni? Din pacate pentru mine, asteptarea a fost mult prea grea. Dupa 3 saptamani de suferinte si simptome eram diagnosticat cu anxietate severa si indopat cu medicamente psihiatrice.
Ajunsesem sa incerc sa ma impac cu ideea si sa pot functiona doar cu antidepresive si anxiolitice. "Daca sunt bolnav, voi lua tratament si voi trai atat cat voi trai. In fond, sunt oameni care traiesc de 20 de ani cu acest virus. Sunt femei bolnave care nasc copii sanatosi. Si asa mai departe. Dar poate totusi nu m-am infectat..." erau lucruri pe care mi le spuneam de zeci de ori pe zi, incercand in zadar sa ma linistesc si sa-mi spun, cum isi spune romanul, "Ce va fi, va fi". Nu reuseam. Un chin oribil, o perioada care mi-a dat viata peste cap si care m-a schimbat. Scriu aceste lucruri pentru a impartasi ce am invatat eu despre virusul asta... Pentru ca subiectul e tratat derizoriu pe alte site-uri, chiar si pe cele care se pretind specializate (vezi UNOPA sau ARAS). Sunt multe informatii vechi sau, mai rau, multe informatii gresite sau foarte sumare. Pe forumurile romanesti dezastrul e si mai mare. Totul se invarte in jurul penibilului si trivialului.
Hai sa o luam de la punctul 0 si sa parcurgem incet-incet tot ce trebuie sa stie un om simplu despre acest subiect.
Iti voi oferi si multe informatii medicale, dar iti spun de la inceput ca nu sunt doctor. De aceea, daca consideri ca ai nevoie, te rog si te incurajez sa ceri ajutor specializat. Iti voi face si niste recomandari in postarile ulterioare.
Eu recunosc. Am gresit. M-am expus si apoi am crezut ca m-am infectat cu Hiv. Aveam simptomele descrise in multe locuri pe net. Sau cel putin asa credeam. Am intrat in panica. Am cerut ajutorul. Am mers la doctori. Si m-am lovit de multe ziduri. "Stiti, trebuie sa va testati la o luna jumate, la trei luni si apoi la sase luni...", mi-a spus primul medic la care am fost si care nu era de specialitate. Am mers apoi la specialisti, care mi-au spus ca ma pot opri din testari la trei luni. Cum? Cum sa stea linistit un om care e deja extrem de speriat? Cum sa astepti trei luni ca sa stii sigur daca ai sau nu boala care a omorat milioane de oameni? Din pacate pentru mine, asteptarea a fost mult prea grea. Dupa 3 saptamani de suferinte si simptome eram diagnosticat cu anxietate severa si indopat cu medicamente psihiatrice.
Ajunsesem sa incerc sa ma impac cu ideea si sa pot functiona doar cu antidepresive si anxiolitice. "Daca sunt bolnav, voi lua tratament si voi trai atat cat voi trai. In fond, sunt oameni care traiesc de 20 de ani cu acest virus. Sunt femei bolnave care nasc copii sanatosi. Si asa mai departe. Dar poate totusi nu m-am infectat..." erau lucruri pe care mi le spuneam de zeci de ori pe zi, incercand in zadar sa ma linistesc si sa-mi spun, cum isi spune romanul, "Ce va fi, va fi". Nu reuseam. Un chin oribil, o perioada care mi-a dat viata peste cap si care m-a schimbat. Scriu aceste lucruri pentru a impartasi ce am invatat eu despre virusul asta... Pentru ca subiectul e tratat derizoriu pe alte site-uri, chiar si pe cele care se pretind specializate (vezi UNOPA sau ARAS). Sunt multe informatii vechi sau, mai rau, multe informatii gresite sau foarte sumare. Pe forumurile romanesti dezastrul e si mai mare. Totul se invarte in jurul penibilului si trivialului.
Hai sa o luam de la punctul 0 si sa parcurgem incet-incet tot ce trebuie sa stie un om simplu despre acest subiect.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)